Curtea Constitutionala confirma neconstitutionalitatea retinerii ope legis a garantiei de buna conduita

La data de 18 martie 2015 a fost publicata pe pagina oficiala de internet a institutiei Decizia Curtii Constitutionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 271¹ si art. 271² din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.

Astfel cum rezulta din Decizie, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate exclusiv in ceea ce priveste prevederile art. 271² alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la obligatia autoritatii contractante de a retine garantia de buna conduita in cazul in care contestatia este respinsa de catre Consiliu/instanta de judecata sau in cazul in care contestatorul renunta la aceasta.

CONSTITUIREA GARANTIEI DE BUNA CONDUITA

Curtea a apreciat drept constitutionale prevederile art. 271¹ si art. 271² alin. (3) – (6) din O.U.G. nr. 34/2006, pentru urmatoarele motive:

• solutia legislativa criticata respecta cerinta constitutionala referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdictionale, intrucat sumele reprezentand garantia de buna conduita se fac venit la autoritatea contractanta, fara a constitui o taxa pentru administrarea justitiei sau prestarea unor servicii de catre aceasta sau, dupa caz, de catre Consiliul National pentru Solutionarea Contestatiilor;
• sunt respectate prevederile art. 21 alin. (4) din Constitutie privind caracterul gratuit si facultativ al jurisdictiilor special-administrative, dat fiind ca dispozitiile O.U.G. nr. 34/2006 nu fixeaxa imperativ urmarea caii de atac administrativ – jurisdictionale, ci o prevad ca facultate de care beneficiaza persoana care se considera vatamata; in acest sens, Curtea a retinut ca nicio dispozitie din cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006 nu prevede ca actele autoritatilor contractante pot fi atacate numai la C.N.S.C., astfel cum nicio dispozitie din actul normativ antementionat nu impiedica persoana sa se adreseze exclusiv instantelor de judecata;
• sunt respectate dispozitiile constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2), dat fiind ca liberul acces la justitie semnifica faptul ca orice persoana poate sesiza instantele judecatoresti in cazul in care considera ca drepturile, libertatile sau interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu faptul ca acest acces nu poate fi supus nici unei conditionari;
• competenta de a stabili regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti revine legiuitorului, prevederile criticate fiind o aplicare a dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 126 alin. (2) potrivit carora „competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege”;
• dispozitiile criticate privind instituirea garantiei de buna conduita, astfel cum acestea au fost introduse prin O.U.G. nr. 51/2014, reglementeaza reguli procedurale specifice cu privire la judecarea contestatiei in materia achizitiilor publice, fara a putea fi calificate ca fiind o ingradire a dreptului de acces liber la justitie. 

RETINEREA GARANTIEI DE BUNA CONDUITA

Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate referitoare la obligatia autoritatiii contractante de a retine garantia de buna conduita in cazul in care contestatia este respinsa de catre Consiliu/instanta de judecata sau in cazul in care contestatorul renunta la aceasta pentru urmatoarele considerente:

• garantia de buna conduita are semnificatia unei cautiuni menite sa asigure exercitarea corespunzatoare si neabuziva a drepturilor procesuale, cu toate consecintele procesuale care decurg din finalitatea urmarita prin instituirea acesteia;
• dispozitiile art. 271² alin.(1) si (2) nu respecta scopul pentru care garantia de buna conduita a fost instituita (protejarea autoritatii contractante de riscul unui eventual comportament necorespunzator), intrucat in cazul respingerii contestatiei de catre Consiliu sau de catre instanta de judecata autoritatea contractanta are obligatia de a retine ope legis garantia de buna conduita;
• prin retinerea neconditionata a garantiei de buna conduita, legiuitorul ignora prezumtia bunei-credinte in exercitarea drepturilor procedurale aplicabile in materie civila, cat si in domeniul dreptului administrativ, prezumand automat reaua-credinta si comportamentul necorespunzator ale contestatorului a carui contestatie este respinsa; astfel, indiferent de conduita procesuala a contestatorului, acesta este sanctionat cu pierderea garantiei depuse potrivit legii;
• O.U.G. nr. 34/2006 instituie o veritabila sanctiune aplicabila persoanei care, in apararea intereselor legitime, ataca actul autoritatii contractante la Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor sau la instanta judecatoreasca, fara ca vreo autoritate indrituita in acest sens sa stabileasca caracterul abuziv al unei astfel de contestatii/cereri/plangeri;
• rasturnarea prezumtiei de buna-credinta, reglementata de art. 57 din Constitutie, nu poate fi realizata decat prin probarea relei-credinte fata de circumstantele de fapt ale cauzei si nu prin faptul ca persoana si-a exercitat anumite drepturi si libertati fundamentale; prin urmare, similar ipotezei admiterii contestatiei/plangerii/cererii, si in cazul respingerii contestatiei/plangerii/cererii garantia de buna conduita trebuie restituita daca nu s-a retinut un comportament necorespunzator al contestatorului;
• dispozitiile art. 271² alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 34/2006 incalca accesul liber la justitie prevazut de art. 21 alin. (1) din Constitutie, prin descurajarea contestatorului de a formula o contestatie/cerere/plangere, considerandu-se de plano ca orice respingere se converteste intr-o sanctiune pentru un comportament necorespunzator;
• prin retinerea neconditionata a garantiei de buna conduita este afectat si dreptul de proprietate privata prevazut de art. 44 din Constitutie, dat fiind ca diminuarea patrimoniului autorilor contestatiilor/cererilor/plangerilor nu poate reprezenta consecinta directa a exercitarii unui drept sau libertati fundamentale, respectiv a unui drept procesual.

Decizia este definitiva si obligatie, se va comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Curtii de Apel Timisoara – Sectia contencios administrativ si fiscal si se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Decizia Curtii Constitutionale poate fi regasita aici:

https://www.ccr.ro/files/products/Decizia_nr5_2015.pdf