O.U.G. nr. 34/2006 – Art. 255 – (1) “Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept ori intr-un interes legitim printr-un act al autoritatii contractante, prin incalcarea dispozitiilor legale in materia achizitiilor publice, poate solicita anularea actului, obligarea autoritatii contractante de a emite un act, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdictionala sau in justitie, in conditiile prezentei ordonante de urgenta.”
si modificarea in consecinta a articolelor incidente.
Prin instituirea, in cadrul ordonantei, a competentei exclusive a Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor in materia solutionarii incidentelor ivite inainte de incheierea contractului de achizitie publica, este incalcat principiul caracterului facultativ al procedurilor administrativ-jurisdictionale[1]. Dezbatand mai multe ipostaze ale aspectului, Curtea Constitutionala a constatat ca acest principiu este respectat atat timp cat partea are la indemana, pe langa investirea organului administrativ-jurisdictional cu cererea sa, si alternativa de a se adresa instantei competente (urmand, bineinteles, a renunta la procedura administrativ-jurisdictionala).
Desi actiunea judiciara nu mai beneficiaza de reglementare in O.U.G. nr. 34/2006, in virtutea unor motive de ordin practic (piedicile in calea implementarii proiectelor, pierderea de finantari, etc. datorate duratelor lungi ale litigiilor in instanta, utilizarea abuziva a cailor de atac de catre operatorii economici), consideram ca instantele judecatoresti au ramas in continuare competente a se pronunta, alaturi de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, in cadrul contestatiilor in materia achizitiilor publice. Ne aliniem astfel la opinia exprimata in doctrina de specialitate[2], conform careia ipoteza unei unice cai de atac este inlaturata de prevederile primelor doua aliniate ale art. 21 din Constitutie. De asemenea, in ceea ce priveste instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale, Curtea Constitutionala a statuat inca de la nivelul anului 1994 ca: “existenta unor organe administrative de jurisdictie nu poate sa duca la inlaturarea interventiei instantelor judecatoresti, in conditiile stabilite de lege”. Astfel, cum legea ordinara (respectiv Legea 278/2010) nu poate deroga de la prevederile Legii fundamentale pentru a obstructiona accesul la justitie, competenta instantelor judecatoresti in materie nu poate fi pe aceasta cale indepartata.
In privinta acestei dezbateri trebuie amintita opinia separata a presedintelui Curtii Constitutionale la Decizia nr. 300/2011[3], prin care s-a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (1), art. 283 si art. 285 alin. (5) din O.U.G. nr. 34/2006, care, pe langa argumentele prezentate mai sus aminteste si de faptul ca principiul liberului acces la justitie (art. 21 din Constitutie) implica, printre altele „adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, in care sa se prescrie cu precizie conditiile si termenele in cadrul carora justitiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale […]”. Or, avand in vedere ca justitiabilii nu pot fi privati de accesul la justitie (desi ordonanta nu mai prevede posibilitatea atacarii actelor prealabile incheierii contractului de achizitie publica la instanta de judecata), consideram ca prin indepartarea dispozitiilor referitoare la procedura sau termene pentru calea de atac in fata instantei, s-a creat o lacuna in legislatia achizitiilor publice. Nu in ultimul rand, argumentele ce invoca exercitarea cu rea-credinta ori abuziva a unora dintre contestatori a cailor de atac in scopul de a obstructiona incheierea contractelor de achizitie publica din motive particulare, nu pot fi primite. Nu este acceptabil a priva o gama larga de operatori economici de buna credinta de calea de atac exercitabila in fata justitiei, fundamentandu-ne pe comportamentul neadecvat al altor operatori economici.
Prin eliminarea prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la posibilitatea exercitarii caii de atac a contestatiei si prin adresarea directa catre instanta de judecata este evidenta intentia legiuitorului de a suprima aceasta cale, cel putin la nivel formal. Chiar daca, pentru argumentele prezentate mai sus, consideram ca prin prisma prevederilor constitutionale, aceasta modalitate de contestare poate fi exercitata in continuare, riscul de respingere a contestatiilor inaintate direct la instanta de judecata pentru motive de necompetenta nu poate fi ignorat.
Astfel, pe langa motivele evidente legate de realinierea legislatiei achizitiilor publice la prevederile legii fundamentale, doar reintroducerea prevederilor referitoare la competenta instantei de judecata in materia contestatiilor este de natura a proteja in mod real operatorii economici ale caror drepturi au fost vatamate de acest risc.
[1] Constitutia Romaniei, art. 21 “(1) Orice persoana interesata se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor sale legitime. (2) Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept”.
[2] Achizitii publice, Teoria si practica jurisdictiei administrative, Dumitru-Daniel Serban, ed. Hamangiu, 2012
Asistăm clienții în proiecte de achiziții publice, sectoriale, concesiuni și PPP, în toate etapele procedurii de atribuire și pe parcursul executării contractelor.
Vizitează site-ul Vass lawyers→